„Ce mi-am dorit de fapt a fost sa transpun prin intermediul clinicii viziunea mea asupra profesiei, dar și asupra vieții, viziune construită cu stimă față de știință, cât și curiozitate față de ființa umană, ca întreg.”
Am învățat că lucrurile bune vin din pasiunea cu care îți tratezi visurile, și încrederea că noi oamenii chiar suntem arhitecții poveștii noastre. Atunci când eram în anul 2 de licență, am participat la un proiect destinat studenților legat de orientarea în carieră. În una dintre etape, am avut o ședință individuală cu unul dintre psihologii Universității „A. I. Cuza” din Iași. După o discuție extinsă pe acest subiect, am ajuns la clasica întrebare „Unde te vezi peste 5 ani?”. Desigur că această întrebare a devenit un clișeu căruia nu-i mai înțelegem rostul, ajungând să fie luată în derâdere. Dincolo de profanizarea acesteia, există totuși o resursă neexplorată aici. Pe de-o parte, a depune efortul mental de a transpune în cuvinte fragmente de imagini, visuri și ambiții într- formă coerentă ajută creierul să stabilească anumite obiective „operaționale” și să capete un sentiment de competență, ca și cum acel lucru măreț la care tu visezi e abordabil, însă în multe trepte. Pe de altă parte, a descrie cu lux de amănunte viziunea ta de peste 5 ani, te ajută să ai o perspectivă mai clară asupra obiectivului tău, și în consecință să observi în mod conștient/incoștient, oportunități din mediu care te pot ajuta la îndeplinire.
Revenind la ședința de consiliere în carieră, i-am răspuns timid psihologului că mi-aș dori să deschid o clinică. Atunci când mi-au ieșit cuvintele pe gură, mi s-a părut că spun ceva artificial, ca și cum nici eu nu credeam că acest lucru e posibil (nu în 5 ani cel puțin). Însă degajarea cu care a continuat ședința, modul cum am stabilit obiective și micro-obiective, m-a făcut să înțeleg că cele mai mari bariere, criticul meu interior mi le impunea. Am lăsat în acel moment o fereastră deschisă acestui vis, și 5 ani mai târziu, a luat viață. Nu am planificat sincronizarea, însă iată că întrebarea „Unde te vezi peste 5 ani?” a avut efect asupra mea. În ultimul an am pus foarte mult suflet în acest proiect care m-a purtat zilnic printr-un carusel de trăiri; de la teamă la nerăbdare, de la nemulțumire la împlinire și în final la dorința sinceră de a reuși să vorbesc pe înțelesul oamenilor, traducând un domeniu abstract în cuvinte lumești.
Ce mi-am dorit de fapt a fost sa transpun prin intermediul clinicii viziunea mea asupra profesiei, dar și asupra vieții, viziune construită cu stimă față de știință, cât și curiozitate față de ființa umană, ca întreg. Văd o mare parte a ființei umane ca fiind construită din întrebări. O parte dintre ele își mențin farmecul prin lipsa unui răspuns („De unde venim și încontro dispărem?”), însă unele dintre ele capătă mai mult farmec atunci când le descoperim răspunsul („Cine sunt și ce anume m-a făcut așa?”). Latura dovedită științific are rolul de a oferi claritate individului asupra factorilor care au contribuit la evoluția lui în diverse direcții, însă desigur că sunt momente în terapie când simpla intercțiune umană autentică oferă vindecare și o stare de acceptare în fața lipsei unui răspuns clar.
Cu pași lenți dar siguri, încep acest capitol personal și profesional cu speranța că vei fi alături de mine de acum înainte. Îți mulțumesc că ai citit povestea din culise a clinicii, și te invităm să urmărești următorul nostru articol unde voi împărtăși mai multe despre întreaga echipă din spatele proiectului.
about the author
PREVIOUS ARTICLE
“Am crescut cu un tată absent din punct de vedere emoțional care mă jignea și folosea des șantajul emoțional crezând că eu sunt de vină pentru modul în care el se comporta cu mine așa că ani de zile i-am irosit încercând să fiu pe placul lui și să îmi valideze capacitățile și emoțiile, într-un final am înțeles că problema nu este la mine, ci la el. Cu tact și căldură Alina i-a oferit copilului din mine înțelegere și validare, făcându-mă să înțeleg că nu este o problema la mine și că e normal sa fiu așa dupa o copilarie destul de traumatizantă. Drumul meu terapeutic încă nu este la final, dar ușor ușor am început să am o altă viziune asupra oamenilor și relațiilor și am început să îmi schimb deprinderile, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi mers la terapie.”
“Problema cu care am venit a fost anxietatea socială și nesiguranța de sine, iar Alina m-a ajutat prin a-mi oferi un loc în care să mă simt în siguranță, în care mă pot exprima deschis fără a mă simți judecată, să-mi descopăr copilul interior și să cunosc rădăcinile dificultăților mele din prezent. Îmi place că pentru fiecare problema există exerciții practice care mă fac să gândesc mai obiectiv situația în care sunt și să conștientizez gândurile automate pe care le am.”
“Alina este un psiholog foarte bun care se pricepe în ceea ce face. Știe cum să comunice cu pacienții și chiar am simțit că mă ascultă cu adevărat și mă înțelege. Eu recomand tuturor oamenilor care trec printr-o perioada grea și care au nevoie de un terapeut, să vină la ea.”
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin „Programul Operațional Capital Uman 2014-2020” Axă prioritară 2. Îmbunătăţirea situaţiei tinerilor din categoria NEETs. Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro. Continutul acestui material nu reprezinta în mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei.
