„Ce mi-am dorit de fapt a fost sa transpun prin intermediul clinicii viziunea mea asupra profesiei, dar și asupra vieții, viziune construită cu stimă față de știință, cât și curiozitate față de ființa umană, ca întreg.”
Am învățat că lucrurile bune vin din pasiunea cu care îți tratezi visurile, și încrederea că noi oamenii chiar suntem arhitecții poveștii noastre. Atunci când eram în anul 2 de licență, am participat la un proiect destinat studenților legat de orientarea în carieră. În una dintre etape, am avut o ședință individuală cu unul dintre psihologii Universității „A. I. Cuza” din Iași. După o discuție extinsă pe acest subiect, am ajuns la clasica întrebare „Unde te vezi peste 5 ani?”. Desigur că această întrebare a devenit un clișeu căruia nu-i mai înțelegem rostul, ajungând să fie luată în derâdere. Dincolo de profanizarea acesteia, există totuși o resursă neexplorată aici. Pe de-o parte, a depune efortul mental de a transpune în cuvinte fragmente de imagini, visuri și ambiții într- formă coerentă ajută creierul să stabilească anumite obiective „operaționale” și să capete un sentiment de competență, ca și cum acel lucru măreț la care tu visezi e abordabil, însă în multe trepte. Pe de altă parte, a descrie cu lux de amănunte viziunea ta de peste 5 ani, te ajută să ai o perspectivă mai clară asupra obiectivului tău, și în consecință să observi în mod conștient/incoștient, oportunități din mediu care te pot ajuta la îndeplinire.
Revenind la ședința de consiliere în carieră, i-am răspuns timid psihologului că mi-aș dori să deschid o clinică. Atunci când mi-au ieșit cuvintele pe gură, mi s-a părut că spun ceva artificial, ca și cum nici eu nu credeam că acest lucru e posibil (nu în 5 ani cel puțin). Însă degajarea cu care a continuat ședința, modul cum am stabilit obiective și micro-obiective, m-a făcut să înțeleg că cele mai mari bariere, criticul meu interior mi le impunea. Am lăsat în acel moment o fereastră deschisă acestui vis, și 5 ani mai târziu, a luat viață. Nu am planificat sincronizarea, însă iată că întrebarea „Unde te vezi peste 5 ani?” a avut efect asupra mea. În ultimul an am pus foarte mult suflet în acest proiect care m-a purtat zilnic printr-un carusel de trăiri; de la teamă la nerăbdare, de la nemulțumire la împlinire și în final la dorința sinceră de a reuși să vorbesc pe înțelesul oamenilor, traducând un domeniu abstract în cuvinte lumești.
Ce mi-am dorit de fapt a fost sa transpun prin intermediul clinicii viziunea mea asupra profesiei, dar și asupra vieții, viziune construită cu stimă față de știință, cât și curiozitate față de ființa umană, ca întreg. Văd o mare parte a ființei umane ca fiind construită din întrebări. O parte dintre ele își mențin farmecul prin lipsa unui răspuns („De unde venim și încontro dispărem?”), însă unele dintre ele capătă mai mult farmec atunci când le descoperim răspunsul („Cine sunt și ce anume m-a făcut așa?”). Latura dovedită științific are rolul de a oferi claritate individului asupra factorilor care au contribuit la evoluția lui în diverse direcții, însă desigur că sunt momente în terapie când simpla intercțiune umană autentică oferă vindecare și o stare de acceptare în fața lipsei unui răspuns clar.
Cu pași lenți dar siguri, încep acest capitol personal și profesional cu speranța că vei fi alături de mine de acum înainte. Îți mulțumesc că ai citit povestea din culise a clinicii, și te invităm să urmărești următorul nostru articol unde voi împărtăși mai multe despre întreaga echipă din spatele proiectului.
PREVIOUS ARTICLE